Pădurea în antichitate
Pădurea în epoca modernă (1781-1918)
Pădurea contemporană (1919-1974)
Despre fierăstraiele mecanice
Pădurea şi toponimia
Pădurea în antichitate

Pădurea ţinutului carpato-danubian şi apoi în vremea dacilor avea o arie de acoperire a ţării de 70%. În anii 75-74 i.e.n, proconsulul Macedoniei, C. Scribonius Curio, atinge, cu armata sa, Dunărea, în faţa Banatului (alţi cercetători spun că ar fi fost în faţa Olteniei sau a Teleormanului) dar nu a îndrăznit să treacă fluviul: istoricul antic Florus spune: "s-a temut de întunecimea codrilor" ("Curio Dacia tenus venit, sed tenebras saltuum expavit").

În teritoriul Bucureştiului şi până dincolo de Ploieşti erau păduri întinse care se uneau cu pădurile dealurilor şi a munţilor. Teleormanul (în turca veche "pădure nebună") era complet împădurit, azi se mai găsesc ici colo pâlcuri de copaci sau câte un stejar singuratic. Banatul central şi de răsărit era acoperit de păduri, doar în zona Tisei şi a Timişului erau câmpii şi bălţi datorate revărsării albiilor. Romanii numeau aceste balţii "album". Pădurile din Maramureş formau o adevărată fortăreaţă...

***

În general speciile de atunci cu cele de azi sunt aceleaşi, unele însă au dispărut:
  • În Dobrogea era un soi de pin din care se confecţionau făclii, azi nu mai există;
  • Tisa, arbore cu lemn roşu şi rezistent se întâlneşte din ce în ce mai rar în pădurile zilelor noastre, frunzele acestui copac sunt otrăvitoare pentru animale;
Alte soiuri au apărut:
  • Stejarul roşu;
  • Plopul euroamerican;
  • Salcâmul;
  • Arţarul canadian, toţi de origine americană.

***

În limba română sunt mulţi termeni de origine dacică care au legătură cu pădurea.
  • Bunget - Pădure de stejar sau porţiune de pădure deasă şi întunecoasă, desiş;
  • Codru - Pădure mare, deasă, bătrână;
  • Gorun - specie de stejar;
  • Mugure;
  • Sâmbure;
  • Etc.
Tot de la daci avem cuvântul "brad" care avea o simbolistică complexă, era legat de o seamă de evenimente ale vieţii: căsătoria (bradul împodobit care însoţea nuntaşii), construcţia casei (se fixa un brad pe coama casei la finalizarea ei), moartea (însoţea cortegiul funerar).

Mulţii dintre copaci au însă nume latin.
  • Fagul (fagus);
  • Frasinul (fraxinus);
  • Ulmul (ulmus);
  • Cornul (cornus);
  • Teiul (tilia);
  • Plopul (populus);
  • Arinul sau aninul (alnus);
  • Carpenul (carpinus);
  • Salcia (salix);
  • Socul (sambucus);
  • Etc.
***

La foarte multe unelte, vase şi mobilier de lemn tehnica de execuţie este moştenită de la daci: fusul de tors, sărăriţa, furca, grebla de lemn, scaunele mici şi masa rotundă unde parcă pofta de mâncare a copiilor creşte înzecit, blidele, putineiele, putina, laviţa, etc. Aceste lucruri se găsesc şi azi în multe din gospodăriile din mediul rural sau în muzee etnografice.



Sursa: Istoria Pădurii Româneşti - Constantin C. Giurescu